Despre Mine

Sunt o femeie în toata firea (allegedly), am 33 de ani și totuși prietenii și colegii mă consideră “unicornul” lor. Sunt magică? Deloc, dar cu siguranță că îmi place să umplu viața mea și a celor din jur cu un picuț de culoare. Și să fac haz de necaz, ori să mă încăpățânez să văd partea bună a lucrurilor și a oamenilor. Cam asta fac unicornii, nu? 

“Unicorni? La peste 30 de ani?” – da, a început ca o glumiță (și FYI, aveam sub 30 de ani pe arunci) și între timp a devenit o chestiune de… brand personal. În mare, însă, e un fel de a spune ca sunt un omuleț optimist, zâmbitor și sarcastic (insert meme cu „I am all rainbows, butterflies and a little bit of go f*ck yourself” here).

De ce ar interesa pe cineva povestea mea? Probabil că 99% dintre oameni nu au nici un motiv să o facă și e perfect normal. 1%, însă, ar putea găsi interesantă povestea unicornului care într-o bună zi, fără să îl pregătească cineva emoțional pentru asta, a făcut cunoștință cu boala autoimună numită Scleroză Multipla (sau scleroză în plăci, SM pe scurt).

 

“A face cunoștință” e cea mai potrivită sintagmă pentru că, ghici ce? O boală cronică e fix ca o relație: intră în viața ta cumva pe nepregătite, înveți să trăiești cu ea, afli ce îi place și ce nu, „o iei de nevastă” și cu ea rămâi, până când moartea vă va despărți. Sau până când oamenii ăia super inteligenți dintr-un laborator sau o clinică de care nu ai auzit niciodată vor descoperi remediul. Să nu ne ținem respirația până atunci, însă.

Pe scurt, m-am pricopsit. Dar e ok, nu e panică, pare că putem trăi împreună. Cum merg lucrurile, pentru moment, vă voi povesti chiar aici și cum vor sta lucrurile de acum… well, dacă știam, pagina asta s-ar fi numit Nostradamus cu Scleroză, dar nu e cazul. Vom trăi și vom vedea, deci.

Acum că ți-ai făcut o idee cine sunt, este foarte important să știi cine NU sunt:

  • Nu sunt cadru medical, nu am făcut vreo școală de asistente, cea mai apropiata legătură cu medicina sunt cei câțiva prieteni ai mei, medici, de care sunt foarte mândră. De fapt, sunt filoloaga, deci singura mea interacțiune cu medicina e cea trăită pe propria piele;
  • Până în momentul diagnosticului nu am interactionat cu spitalele mai mult de analize periodice, asadar nu am o agendă anume pentru promovarea vreunei instituții medicale, fie ea privată sau de stat;
  • Nu sunt aici să îți spun că SM-ul nu e nașpa. Sunt aici să împărtășesc propria experiență, poate cuiva îi este de ajutor;
  • Nu sunt deținătoarea adevărului universal în ceea ce privește viața cu SM. Am doar propriul bagaj de experiențe, iar lucrul acesta trebuie tratat ca atare.
  • Nu sunt vreo scriitoare, deci fiți îngăduitori. Fondul e mai relevant decât forma.
 

Știu că, pentru unii pacienți, SM vine în viața lor ca o furtună, iar efectele sunt dramatice. Prin tot ceea ce voi scrie aici, așadar, nu vreau sa diminuez în vreun fel impactul pe care boala îl poate avea. Sunt conștientă de drama pe care unii „colegi” de SM o trăiesc și aș vrea să știe că la mine vor găsi mereu un umăr pe care să verse o lacrimă, un loc în care să se descarce și o vorbă bună. Fiecare trăiește cu SM într-un mod unic, experiențele sunt total diferite de la un om la altul. Dar asta nu înseamnă că trebuie să trecem singuri prin tot acest tăvălug. We are in this together!

Cele mai noi postări