În primele 25 de capitole publicate anul trecut am povestit experiențele din timpul primilor doi ani în care am trăit cu SM în mod conștient. (Îmi) Promiteam atunci că voi mai scrie despre trăirile mele, așa că, iată-mă încercând să fac o recapitulare a modului în care a trecut 2023.
La începutul anului îmi notam așa: iată că începe cel mai previzibil an din viața mea de până acum. Și, într-adevăr, așa a fost. Știam, deja, că anul acesta aveam să trăiesc atât cele mai fericite, cât și cele mai nefericite momente. 2023 va rămâne, mereu, anul în care m-am măritat, dar și cel în care mi-am pierdut doi dintre cei trei bunici rămași în viață. Anul în care m-am bucurat de cele mai multe întrevederi cu familia – momentele în care mă văd cu ai mei sunt mereu un motiv de bucurie pentru mine – , dar și anul în care am trăit cu moderație acest entuziasm, căci multe dintre contextele în care ne-am întâlnit au fost triste.
Cred că am mai scris pe blog despre cât de mult cred eu emoțiile influențează starea generală de sănătate, iar evoluția SM nu cred că face vreo excepție. Prin faptul că am putut anticipa evenimentele cele mai importante din acest an mi-au permis să gestionez cu mai mult calm tot ce avea să se întâmple și, într-un final, să nu îmi alterez (și mai tare) starea de sănătate. Am fost pregătită mental și emoțional pentru fiecare moment, iar asta s-a tradus, în cele din urmă, printr-un echilibru. Am trăit tristețea și fericirea, fiecare la momentul său. Dar într-un mod temperat.
Cu alte cuvinte, țelul meu pentru 2023 a fost să reușesc să găsesc echilibrul în emoții, trăiri și simțiri. Să nu las momentele triste să îmi definească anul, dar nici să fac tot posibilul să le evit – pentru că astfel riscam să dau în alte extreme, cum ar fi să mă îngrop în proiecte și muncă pentru a bloca orice gând legat de provocările din viața personală. Totodată, știam că voi întâlni N situații în care aș putea foarte ușor să mă las copleșită de trăiri intense – ale mele sau ale altora. Sigur, nu am reușit mereu să găsesc acest echilibru, dar cu siguranță am învățat câte ceva din 2023.
Știu că predictibilitata aceasta nu o sa apară mereu, dar acum că mi-am demonstrat că pot să lucrez cu propriile emoții, m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva pot să fac asta și atunci când ceva imprevizibil apare în viața mea. Cred sincer că pot și am să lucrez la asta. Recunosc, totodată, că această convingere se trage și din învățăturile preluate dintr-o carte citită recent: Alegerea, de dr. Edith Eger (pe care o recomand din suflet tuturor). Doctor psiholog și, totodată, supraviețuitoare a Holocaustului, Eva Eger spunea așa: „(…) poți să alegi atitudinea în orice fel de circumstanțe. Indiferent cât de frustrantă, restrictivă, plictisitoare, dureroasă sau opresivă e experiența noastră, putem alege mereu cum să reacționăm”. Iar prin acest „reacționăm”, cred eu, ea face referire atât la reacțiil pe care le exteriorizăm, cât și la cele pe care le ținem în noi.
În cele câteva capitole care urmează, am să iau la rând experiențele din 2023 și am să vă povestesc despre ceea ce a funcționat sau nu pentru mine. Să nu trăiți cu impresia că dețin răspunsurile pentru toate situațiile, ori că am făcut mereu alegerile cele mai potrivite. Este un proces de tipul „văzând și făcând” și pentru mine.
