Lume, am vești: suntem mai mulți! Unicornul cu Scleroză nu e doar unul ci, cred eu, fiecare omuleț din lumea asta care a primit acest diagnostic, ori este încă în stadiul în care are simptome, însă fără vreo clarificare (momentan). Tocmai de aceea nu voi pune „lacătul” pe acest blog, acum că am scris mare parte din povestea mea. Desigur, voi continua să împărtășesc aici experiențele mele viitoare, însă mi-am propus ca, în paralel, să descopăr și alți unicorni și poveștile lor.
De ce fac asta? Ei bine, așa cum mult mai bine au spus alții, SM este boala cu 1000 de fețe, fiecare dintre ele cu N moduri de manifestare și declanșează stări și experiențe infinite. Spre deosebire de alte boli, nu cred că în cazul SM este posibil să găsești două persoane care au avut aceeași evoluție, de la început și până la final. Desigur, similarități sunt multe, însă opțiunea „copie la indigo”, slabe șanse să fie.
Așa cum scriam si în una dintre postările anterioare, povestea mea este una dintre mii. E o experiență, un exemplu fericit, zic eu. Realitatea este ca nu toate sunt așa. Unii au parte de momente mai grele din punct de vedere emoțional, de acces mai greoi la tratament ori chiar la consultații medicale, de simtome mai complexe, ori experiențe dezamăgitoare în interacțiunea cu medicul sau cu cei din jur. Alții, din contră, e posibil să aibă chiar mai mult noroc, cine știe?
Tocmai de aceea m-am gândit că ar fi util pentru mine și, de ce nu, pentru toți cei care urmăresc acest blog să adun și alte povești ale oamenilor care trăiesc cu SM în România. Pe cât se poate, voi încerca să găsesc persoane cu experiențe cât mai diferite, care vin din toate părțile țării. Sunt conștientă că lucrurile nu merg la fel peste tot – cu toate că sistemul este același, el poate funcționa diferit (dacă înțelegeți ce vreau să spun 😊). În esență, însă, mi-aș dori ca prin poveștile spuse aici, oameni din toată țara să poată găsi răspunsuri, sau măcar un pic de claritate în ceea ce privește anumite aspecte din experiența lor, per total.
Înainte de a începe prima poveste, însă, am să las aici câteva reguli de bază:
- În continuare, acest blog va rămâne unul dedicat experiențelor individuale și nu o sursă de informare medicală. Nu vom oferi recomandări medicale, de tratamente ori alte sugestii în acest sens;
- Fiecare persoană invitată să își spună povestea o va face în stilul propriu și va împărtăși atât cât simte și își dorește;
- În tot acest demers, eu sunt doar „unicornul mesager”. Rolul meu va fi acela de a-i ajuta pe invitați să își scrie povestea. Toate informațiile și detaliile le aparțin, eu doar îi ajut cu forma în care ele ajung la voi;
- Poveștile sunt 100% reale. Am ținut să menționez asta pentru că fiecare invitat va avea de ales dacă își spune povestea sub anonimat sau nu. Consider că experiența merge dincolo de nume.
- Pe parcurs voi mai adăuga reguli, dacă va fi nevoie 😊
Acum, știu că o parte dintre voi ați parcurs postările mele de până acum din curiozitatea de a afla întâmplări din viața unei persoane pe care o cunoașteți. Este firesc să fim interesați de ceea ce li se întâmplă celor din jurul nostru, fie că ne sunt prieteni, colegi, colaboratori sau „cunoștințe” din social media. Cu toate acestea, sper ca vestea privind următoarea poveste și faptul că nu mai este despre mine nu va va descuraja să citiți postările săptămânale. Va asigur din tot sufletul meu de unicorn că merită!
