„Omul cât trăiește, învață” este ultimul din povestea lui Dragoș, deocamdată, pentru că am trecut, deja, prin cei 20 de ani ai săi, cu SM. Am pus 20 de ani în 13 capitole pline de emoție, speranță, deznădejde, poate chiar un pic de silă… dar și regăsirea încrederii în oameni, în sine, în faptul că totul se întâmplă cu un sens. Capitolul a primit această denumire pentru că povestea lui Dragoș nu este doar despre ce a învățat el din fiecare întâmplare împărtășită de el, ci și despre ce învață fiecare dintre noi din ele. Pentru că o experiență anume poate veni cu lecții total diferite pentru cel care o trăiște și oamenii din jur.
Și dacă tot vrem să fie treaba treabă, nu mai târziu de acum câteva zile Dragoș a primit o nouă lecție: a fost anunțat că îi va fi schimbat tratamentul, va trece pe Ocrevus. Când nici nu mai îndrăznea să spere la așa ceva, când se consolase cu gândul că pentru el atât se poate, „îngerul lui păzitor”, asistenta care i-a purtat mereu de grijă, a reușit imposibilul. Și uite așa, Dragoș a învățat încă o lecție importantă: niciodată să nu spui niciodată.
Care sunt top 3 gânduri (sau învățături) pe care eu le păstrez din povestea lui Dragoș?
- Tot răul, spre bine, dacă îți dai voie să ai încredere în bine. De multe ori, întunericul din viață poate să dureze mai mult chiar și decât noaptea polară, dar sunt convinsă de un lucru: dacă nu ai încredere că lumina o să apară și ea la momentul potrivit, nu ai să o vezi nici măcar atunci când este atât de puternică încât te orbește. Să continui medafora: uneori, întunericul te poate orbi mai tare decât lumina a 1000 de sori. Nu lăsa asta să ți se întâmple
- „Când ai un DE CE, înduri orice CUM” – această vorbă minunată am citit-o de curând în minunata carte a lui Viktor Frankl, „Omul în căutarea sensului vieții” și mi se pare că exprimă cel mai bine lecția învățată de la Dragoș. Atunci când ai un motiv pentru care să lupți – fie că este o persoană dragă, ambiția de a demonstra ceva, dorința de a reveni la viața dinainte, orice – vei găsi puterea și resursele necesare pentru a-ți îndeplini obiectivul. Sigur, atât cât depinde de tine.
- Oamenii fac diferența. În sensul bun și nu numai. Iar aici, pe cât de dificil, pe atât de important este să faci corect „triajul” și să îi îndepărtezi din viața ta pe aceia care mai mult decât bucurie și liniște, îți aduc stres, tensiune, stare de nervozitate, sentimente de vinovăție sau mai știu eu ce. Uneori, cum bine arată și povestea lui Dragoș, oamenii toxici se îndepărtează singuri – iar aici cea mai mare provocare a noastră este să îi lăsăm să facă asta. Eu știu și din propria experiență, nu odată am depus eforturi susținute pentru a păstra alături de mine oameni care, abia mai târziu, mi-am dat seama că erau toxici pentru mine. Bad mistake…
(Paranteză: eu una cred că sunt puțini oameni toxici to the core, pentru tot ce mișcă în jurul lor. Nu, majoritatea, cred eu, pot să fie niște oameni absolut ok, minunați chiar, dar toxici pentru anumite persoane. Pur și simplu, ca într-o reacție chimică, relația cu anumite persoane devine ca sodiul și apa).
Strict legat de SM rețin că:
- Mișcarea este esențială. Aș spune că nu doar în cazul SM, dar mai ales în cazul SM. După ce am aflat cât de mult l-a ajutat simplul fapt că a ales să meargă zi de zi, atât cât a putut, am decis și eu să fac mai mult pentru mine, din acest punct de vedere. Sunt o persoană destul de activă, merg pe jos, deretic prin casa… dar și stau locului destul de mult, având un job de birou. Iar la găsit scuze sunt as: nu am timp, nu am sală de sport aproape, e prea cald, e prea frig nu știu să fac corect exercițiile de una singură, acasă și tot așa. Dar în cele din urmă am făcut o investiție în mine și mi-am cumpărat un aparat pentru făcut exerciții în casă… gata cu scuzele!
- Reducerea factorilor de stres este un aliat cheie cheie. Fie ei externi (oameni, evenimente, mediul în care trăim sau lucrăm etc.) sau interni (emoții).
- Obiceiuri nocive, big no-no. Din nou, se aplică tuturor, dar mai ales persoanelor cu SM. Orice provoacă sistemul imunitar și organismul, per total, să depună eforturi suplimentare pentru a te menține în viață, poate acutiza boala. Totodată, cu cât conștientizăm mai repede că anumite alimente și obiceiuri care sunt în regulă pentru alții, asupra noastră pot avea un caracter distructiv, cu atât mai repede reușim să scurtăm agonia corpului nostru.
Nu pot să închei, desigur, fără câteva cuvinte despre Dragoș, cel de astăzi. După ce a învățat să se iubească, după ce și-a demonstrat că poate imposibilul, după ce a prioritizat lucrurile, oamenii și obiceiurile care contează cu adevărat, în viața lui și-a făcut loc și iubirea. Poate că este adevărat, totuși, că poți iubi pe cineva cu toată ființa abia după ce înveți să te iubești pe tine așa cum ești. Dacă până acum, poate, nu eram convinsă de lucrul acesta, lipsa încrederii și admirației față de sine te împiedică să strălucești. Ori, pe oamenii din jur, lumina pe care o emanăm îi atrage la fel cum un bec atrage un future de noapte. Nimeni nu caută întuneric… îl avem fiecare, pe al nostru, de ce l-am adânci, adăugând întunericul altcuiva? Așadar, crede în tine, strălucește și atrage-ți alături acei oameni care văd și apreciază lumina, partea bună din noi, toți.
În cele de mai sus, prin „oamenii din jur” mă refer la toți – familie, prieteni, colegi, iubit/iubită, vecini… Și nu aș vrea să se înțeleagă vreo clipă că poți să fii bine doar dacă ai pe cineva alături. Nici vorbă, este perfect ok să fii singur și să fii fericit cu asta. Fericirea nu depinde de cineva anume, cred eu. Ea poate fi doar potențată de cei din jur.
Din punct de vedere medical, Dragoș este în regulă. Starea actuală îi permite să își împartă timpul între familie, muncă și recuperare. În plus, binele atrage bine, iar cu noul tratament are, acum, speranța că lucrurile vor evolua într-un sens și mai pozitiv.
Dragoș, îți mulțumim că ți-ai deschis sufletul pentru ca noi, cei cu SM și nu numai, să învățăm câteva lucruri extrem de valoroase. Știu că nu a fost mereu ușor, poate că uneori te-ai simțit împins să accesezi amintiri pe care, poate, n-ai fi vrut, așa că îți sunt cu atât mai recunoscătoare că ai acceptat să faci acest exercițiu pentru www.unicornulcuscleroză.ro. Îți suntem recunoscători!
