Așa cum am mai spus, 2023 a fost un an al extremelor, în care s-au întâmplat și cele mai fericite și cele mai nefericite evenimente din viața mea de până acum. Și, nu, diagnosticarea cu SM nu e pe lista celor mai nefericite momente. Însă privind partea bună a lucrurilor, cea mai mare bucurie în 2023 a fost adusă de căsătorie și, desigur, frumoasa călătorie luna de miere, pe malul Oceanului Indian. Știți cum e, pentru că soțului nu îi place deloc să zboare, iar eu visam la plaje exotice, am făcut amândoi un compromis și am zburat 10 ore, spre Zanzibar 😊.
Ce pacient cronic cu o boală imprevizibilă, e imposibil ca inainte de a-ți planifica o asemenea călătorie să nu îți pui o duzină de întrebări. Și, pentru că mă gândesc că se prea poate să treacă și alții prin experiențe similare, iată ce am făcut eu înainte, dar și în timpul călătoriei.
Pregătirea
După ce am ales destinația (însă înainte de a face rezervările), am făcut un mic research pentru a mă asigura că mă pot pregăti pentru orice scenariu. Așadar, m-am interest rapid dacă:
- Trebuie să fac anumite vaccinuri pentru această călătorie – cu această ocazie am aflat că pentru Zanzibar nu sunt necesare vaccinuri anume;
- M-am interesat cum este sistemul medical pe această insulă – prost, așadar știam că trebuie să am grijă să nu ajung în situația de a avea nevoie de asistență medicală;
- M-am interesat cum sunt temperaturile în perioada în care ne propuneam această călătorie (octombrie): nici prea-prea, nici foarte-foarte. Excelent, SM nu se înțelege prea bine cu extremele;
- Am căutat un furnizor de vacanță care să ne ajute și cu excursiile locale, astfel încât să nu fie necesar să ne ocupăm noi de transport și, mai ales, de mesele zilnice. În țări exotice, știam și eu, e important să identifici surse sigure pentru consumul de alimente. În acest sens, noi am apelat la Zanzibarezul și ne-am simțit 100% în siguranță, pe tot parcursul călătoriei.
După ce am cules toate aceste informații, am discutat cu medicul neurolog, care îmi urmărește cazul. Am întrebat-o care sunt riscurile și la ce să am grijă. Desigur, prima întrebare pe care mi-a adresat-o a fost: călătorești într-o țară în care ai nevoie de vaccin? Acum, știți, sunt un susținător al vaccinurilor, dar cum tocmai un vaccin a fost cel care mi-a declanșat reacția autoimună pe care o port cu mine și astăzi (senzația permanentă de amorțeală a mâinii stângi) este normal să privim cu scepticism orice eventual nou vaccin necesar. De îndată ce am eliminat de pe listă această opțiune, medicul mi-a zis să am grijă doar la mâncare, să evit pe cât posibil cruditățile și să mă feresc de soarele puternic. (Aproape) zis și făcut!
Călătoria
Dacă știam ceva despre această călătorie era că voi petrece multe ore în avion și, desigur, că îmi va fi frig (pentru că eu și aerul condiționat nu avem cea mai bună relație). Așa că pentru călătorie mi-am zis că trebuie să mă asigur că îmi iau la mine hainele potrivite pentru orice condiții – căldură, dar și răcoare. Am reușit? Bineînțeles că nu, căci nu am luat în calcul obsesia poporului arab pentru aerul condiționat. Așa că gecuța mea subțire și blugii cu gleznuțele goale mi-au folosit doar partial în timpul escalei din Dubai, dar am supraviețuit. Un ceai cald la timpul lui ajută, chiar și când afară sunt aproape 40 de grade, da tu stai înăuntru, la 17-18 grade Celsius.
Dincolo de asta, am folosit amândoi măști medicale, căci nu se știe niciodată. A fost recomandarea medicului, însă aș fi făcut asta oricum, căci mereu am funcționat pe principiul „better safe than sorry”. Nu e cel mai confortabil din lume, dar sunt obișnuită (mai ales că eu mai port mască atunci când sunt în locuri aglomerate, ori chiar la birou, dacă sesizez că sunt oameni răciți în jurul meu). Și, până la urmă, bine am făcut, căci la întoarcere era o doamnă cu o tuse oribilă (avea adevărate crize de tuse) fix în spatele meu. Purta mască și ea, deci toate bune până la urmă.
Un alt aspect: crearea tuturor condițiilor pentru ca organismum meu să se simtă confortabil. Mi-am luat apă suficientă, ceva dulce și ceva sărat, pentru cazurile de urgență (desi n-ai spune, am glicemia mititică și mă apucă senzații de tremurici când mi-e lumea mai dragă). Ok, poate că pe de o parte a fost si ideea de confort food, de ce să mint? Mă așteptau 10 ore de stat locului (cu o mică pauză, care avea loc în miezul nopții, deci nu mă așteptam să fiu foarte activă).
În cele două săptămâni de concediu, desigur, am încercat să mă bucur de timpul petrecut acolo fără să stau cu grija bolii. Acel „aolo, dacă mi se întâmplă ceva” n-a ajutat pe cineva vreodată, așa că m-am bucurat de fiecare moment, ținând totuși cont de câteva lucruri de bun simț (aplicabile, desigur, oricărui călător) și anume:
- Hidratare – mai ales într-o țară cu o climă total diferită. Deși gradele din termometru nu erau cu mai multe decât în București pe timpul verii (media era undeva pe la 33 de grade, dacă țin bine minte), umiditatea era ceva de groază. Am prins zile cu 90% umiditate, ceea ce pentru noi, est-europenii se simte oribil.
- Umbră – crema de soare cu factor ridicat de protecție e esențială, dar chiar și așa am stat doar la umbră.
- Odihnă – am încercat ca în zilele în care nu am avut planificată o excursie să mă odihnesc cât de mult posibil. Sigur, la mine odihna nu înseamnă somn, căci creierul meu pur și simplu nu poate să ia o pauză.
- Mâncareeeee – am profitat din plin de fructele proaspete (desi nu făceau parte din categoria „mâncare gătită” recomandată de medic, dar a fost ok) și de peștele & fructele de mare din belșug. Am și călcat pe bec o dată, căci am mâncat niște ton gătit așa cum se gătește el (deci nu prea) și, cu toate că a fost gustos, am regretat decizia câteva ore mai târziu, când mi-a fost un pic răuț. Ca norocul, însă, nimic grav/ notabil.
- Vitamine – am continuat să le iau și în Zanzi (cu toate că, recunosc, de la vitamina D am luat o pauză, căci acolo era tot soarele din lume).
- Spray de țânțari – mai ales în contextul știrilor care circulă zilele astea pe la noi, mi se pare important să menționez. N-am plecat din țară fără două tuburi (puteau fi și trei) de Autan Tropical, un repelent pentru țânțari și alte insecte. Îl foloseam cu încredere și din belșug în fiecare seară, sau și pe timpul zilei, dacă ajungeam într-o zonă în care ne așteptam să fie mai multe insecte (precum o pădure). Seara, ca la noi în țară de altfel, e mare țânțăreală pe acolo, dar Autanul chiar și-a făcut treaba. Pe noi, cel puțin, ne-a protejat – și am simțit diferența în una dintre seri în care am plecat din camera fără să mă îmbib cu Autan.
Pe scurt, însă, ca în cazul oricărei călătorii, este important să știi unde te duci, de ce să te ferești și cum poți acționa în caz de ceva. În Zanzibar, între noi fie vorba, nu prea îți dorești să ajungi în situația de a fi nevoie să acționezi – așa că tare m-am bucurat că totul a fost în regulă. O parte bună a fost, totuși: Zanzibar și România sunt pe același fus orar, așa că în caz de ceva știam că pot să îi scriu doctorului.
