- Vă propun să începem călătoria de cunoaștere a unui alt „unicorn”: Dragoș Neagu. Probabil că unii dintre voi, cei care sunteți familiari cu grupurile de Facebook Informații Scleroză Multiplă și Forum Scleroză Multiplă, îl știți prea bine. El este cel care a făcut pentru comunitățile de oameni care trăiesc cu SM o donație extrem de importantă: o bună parte din timpul său.
Cine este Dragoș?
Din perspectiva mea: dacă te uiți în dicționar la definiția cuvântului “altruist”, probabil că îi găsești poza acolo. E un exemplu de ambiție pentru noi, toți cei cu SM, acea locomotivă care trage după sine sute de vagoane încărcate cu emoții, griji și frică de necunoscut. Un om care a găsit vindecarea în sprijinul oferit altora. Pare că descriu personajul pozitiv dintr-o poveste, nu-i așa? Vă asigur, însă, că e cât se poate de real. Și, probabil, este supereroul de care propria sa poveste avea nevoie.
Din perspectiva lui, Dragoș este un om puternic, care zi de zi parcă își descoperă o nouă rezervă de determinare și iubire pentru viață. Un optimist incurabil, căruia nu îi e frică de ce va să vină. Și când spune că nu îi e frică, resemnarea nu își găsește locul printre gândurile lui. Din contră, e hotărât să se ia la trântă cu tot ce diagnosticul ăsta aruncă spre el. Sau, cum îi place să spună, “să moară cu SM-ul de gât”, convins că și în acele ultime momente lucrurile se vor întâmpla așa cum vrea el, nu cum vrea ea, boala.
Vă invit, așadar, să citiți povestea lui Dragoș, scrisă în urma unor lungi și revelatoare discuții. Jur pe roșu că în capitolele care urmează veți găsi o mulțime de istorisiri inspiraționale.
Viața înainte de SM
SM, știm deja, nu o dobândim la naștere, astfel că pentru oamenii care trăiesc cu această boală, cred eu, viața se împarte în două volume: „Viața dinainte de SM” – Vol.1 și „Viața după SM” – Vol 2. În cazul lui Dragoș, cele două volume sunt, cumva, pe picior de egalitate: a trăit cu un număr aproximativ egal de ani cu și fără SM. Experiența lui, așadar, este cu mult mai diferită de tot ce ați cititi până acum pe www.unicornulcuscleroza.ro, iar asta cred că va fi de mare folos pentru persoanele care, la fel ca el, s-au trezit cu SM în viața lor în urmă cu peste 15-20 de ani.
Pentru a înțelege mai bine impactul SM în viața unui om, e important, cred eu, să avem o imagine asupra vieții de diniante de SM. Astfel, l-am rugat pe Dragoș să ne spună câte ceva despre anii care au precedat momentului diagnosticării. Am să îi predau ștafeta de aici.
Despre copilărie și primii ani ai tinereții mele nu pot să spun că au fost atipici. Am fost un copil activ, care iubea sportul – în special fotbalul, jucam de câte ori aveam ocazia. Chiar dacă am avut nenorocul de a-mi pierde tatăl la o vârstă destul de fragedă, am reușit să rămân optimist și glumeț, un iubitor de oameni și un pacifist convins. Adolescența simt că mi-am trăit-o din plin, alături de foarte mulții prieteni pe care îi aveam în jur. În timp, desigur, s-au mai cernut… dar mă bucur că la momentul acela, tendința mea de a vedea mai binele în oameni mi-a permis să trăiesc din plin micile bucurii ale copilăriei.
De-a lungul anilor, anturajul s-a tot schimbat, însă eu am rămas copilul cuminte și grijuliu. Nu am făcut excese, nu am încercat niciodată să experimentez lucruri extreme, iar asta o datorez, probabil, mamei mele. Mă consider extrem de norocos pentru că am avut alături o mamă eroină. Iar acum, uitându-mă în urmă (nu doar la anii copilăriei, ci și la tot ceea ce a urmat mai apoi), îmi dau seama că nu exagerez când spun asta despre ea. De-a lungul întregii mele vieți, ea a fost sprijinul meu, stâlpul micii noastre familii, confidentul și, desigur… făuritoarea celor mai bune prăjituri din Universul meu! 😊 Ca orice mamă, m-a încurajat și susținut în tot ceea ce mi-am propus, însă cel mai mult a contat faptul că a fost mereu acea constantă la care am putut să mă întorc mereu. Indiferent ce a adus viața în calea mea, ea a fost mereu alături de mine. Iar pentru asta nu știu cum și dacă am să pot să îi mulțumesc pe deplin, vreodată.
Ca tânăr adult mi-am propus să fiu un om ambițios și curajos, iar alegerea asta m-a însoțit până în ziua de astăzi. Desigur, atunci nu m-aș fi gândit că una dintre cele mai mari provocări din viața mea va fi adusă de SM, însă mă bucur că am ales încă de pe atunci să mă raportez la viața mea în acest fel. Am fost, așadar, printre tinerii care au ales de bună voie să facă armata – am luat lucrul acesta ca pe o provocare la care am simțit nevoia să răspund. Nu am vrut să dau bir cu fugiții.
Mai apoi, ca toți tinerii, am căuta să mă angajez și, desigur, m-am și îndrăgostit…
Înainte de SM, deci, nu primești nici un indiciu cu privire la ce va urma.
