Am mai spus, în diverse ocazii, că atunci când ești pus în fața faptului împlinit, când realizezi că singura ta opțiune este să te îmbărbătezi și să lupți, cumva reușești să găsești resursele necesare să o faci. Nu știu cât ține de personalitate și cât de instinctul primar de supraviețuire. Cel mai probabil e un pic din amândouă. Dar am ajuns să fiu convinsă de un lucru: această putere nestăvilită de a lupta izvorăște din iubirea pentru viață. Dorința de a fi aici, cu ai tăi. Cu cât mai mare această dorință, cu atât mai adânc „izvorul” și mai incredibile provocările pe care ajungi să le depășești.
Unicornul a cărui poveste urmează să o descoperi este unul care, dacă mă întrebi, este astăzi aici să ne împărtășească experiența vieții ei doar datorită acestei dorinței de a trăi, de a fi prezentă. Metaforic vorbind, a mutat munții pentru a rămâne cu noi – deși acum că îi știu povestea, expresia asta pare o subestimare.
Totul, desigur, când toți cei din jur își pierduseră speranța și chiar se resemnaseră cu gândul că drumul Adrianei se va încheia prematur. Dar viața – sau, mai bine, spus, iubirea pentru viață – bate filmul. Iar astăzi, chiar dacă lupta ei continuă pentru a-și recăpăta mare parte din viața de dinainte (cea care merită păstrată, căci este și aici o amplă discuție), femeia-minune are puterea să o facă în timp ce le oferă și altora o mână de ajutor.
Da, povestea pe care urmează să o citești este a Adrianei, probabil una dintre puținele persoane din România care s-a confruntat cu o formă rară și extrem de agresivă a sclerozei multiple. Tocmai de aceea, dacă ar fi să o definesc pe Adriana în câteva cuvinte, aș spune despre ea că este o forță a naturii. Și nu, nu pentru că ar fi distructivă, din contră: pentru că a reușit să renască în ciuda tuturor elementelor imposibil de controlat care au apărut în viața ei.
În paginile care urmează vom descoperi lumea Adrianei, dincolo de ceea ce știm din mediul online. Căci o parte dintre noi avem impresia că îi cunoaștem povestea pentru că i-am citit postările sau i-am ascultat intervențiile radio (ori în podcast-uri) în care povestea crâmpeie din viața sa cu SM. Alții poate o știu prin prisma asociației pe care a creat-o, Willness, ori a comunității cu același nume, prin care aduce informații din lumea medicală internațională mai aproape de românii care trăiesc cu SM. Însă puțini, foarte puțini îi cunosc povestea pe de-antregul. Și vă jur… e spectaculoasă, dureroasă și revelatoare, toate în același timp.
„Ascult ce îmi spui și nu îmi vine să cred. Și nu zic asta pentru că mă îndoiesc că ai trăit toate astea, ci pentru că nu îmi vine să cred câtă durere și motivație se ascund în spatele unui zâmbet atât de frumos și cald, câtă putere poate avea o femeie aparent fragilă”. Asta i-am spus Adrianei după prima noastră conversație. Știind-o de pe Internet, în mod evident că prima impresie mi-am creionat-o rapid: o femeie frumoasă-tare, care pare că a câștigat în lupta cu scleroza multiplă. N-aș fi ghicit niciodată, însă, ce arsenal de emoție și îndârjire ascunde în spatele său femeia delicată și elegantă care militează pentru inovație în SM.
Urmează, deci, să o aflați și voi și buckle up – adică țineți-vă bine, cuplați-vă centurile de siguranță emoțională, căci urmează o poveste care ne zdruncină tare. Da, mă includ și pe mine în această categorie, căci indiferent cât de mult aș vorbi sau aș scrie despre Adriana, am senzația că tot aș găsi ceva care să îmi pună sufletul pe jar.
