Așa cum am spus la un moment dat, pe acest blog vor fi publicate și povești ale unor unicorni anonimi – adică ale căror fapte, trăiri, emoții și experiențe sunt reale, fără să dezvălui, însă, identitatea reală a persoanei care le-a trăit. Aceste povești nu se pierd sau, din contră, nu devin mai interesante în funcție de numele oamenilor care le spun. În capitolele care urmează veți avea ocazia să cunoașteti una dintre aceste povești anonime.
Ce (nu) înseamnă anonim?
Dacă mă întrebi, am să îți spun părerea mea: anonimitatea nu înseamnă lipsa de asumare a responsabilității, ori a poveștii în sine. O persoană neasumată nu ar fi vorbit cu atâta deschidere despre cele mai intime și profunde trăiri, frici, dureri sau remușcări în speranța că îi ajută pe alții să le ințeleagă mai bine pe ale lor.
Totodată, alegerea de a rămâne anonim nu este un semn de slăbiciune sau frică. Nu că ar fi greșit să fie așa (am mai zis asta – e firesc și chiar sănătos să simțim și frică, din câd în când). Există situații în care este necesar să îți păstrezi anonimitatea, fie pentru binele propriu, ori al celor din jur. În acest caz, veți vedea, nevoia păstrării anonimității ține de viața profesională și veți înțelege un pic mai bine de ce undeva prin ultimele capitole.
Anonimitatea este unul dintre puținele elemente pe care le găsim atât în artă, cât și în cele mai oribile fapte ale unora dintre noi. În artă, o găsim peste tot, de la pictură, muzică și scrieri, până la conținutul online. Știu, însă, că trăim niște vremuri în care suntem înconjurați de cyberbullying și alte atacuri periculoase ascunse în spatele anonimității. Anonimitatea e transformată adesea într-un scut, care ne face să credem că ne e permis să rănim atât timp cât suntem în spatele unui ecran sau, și mai rău, a unui profil fals. Asta nu înseamnă, însă, că tot ce este anonim și pe internet este de rău augur. Așa cum este și cazul de față.
În noua poveste de pe unicornulcuscleroza.ro, numele este doar atât, un nume. Este singurul care diferă de realitatea pe care acest unicorn a trait-o. Nu în asta stă autenticitatea poveștii. Și veți vedea ce de lecții avem de primit și de la acest om căruia îi vom spune… Enna.
Cine este Enna?
Pentru eroina acestei povești, numele Enna are o conotație personală, drept care a ales acest pseudonim. Cum eu cred că nimic nu este întâmplător, am căutat câteva informații despre originile acestui nume și pare că am găsit-o fix pe ea, unicornul nostru. În originile sale germanice, numele simbolizează „tăișul unei săbii” – ceva reprezentativ pentru o războinică, așa cum e ea. În cultura chineză, numele simbolizează compasiunea și eleganța, alte două caracteristici ale sale. Nu în ultimul rând, numele este considerat a fi un derivat irlandez vechi al termenului „en”, care înseamnă „pasăre”. Toate aceste explicații o definesc întocmai: o luptătoare frumoasă, care a jonglat cu grație cu o mulțime de provocări. După fiecare experiență, la fel ca o pasăre Phoenix, a ieșit mai puternică, de fiecare dată.
Revenind, așadar, Enna este o femeie puternică, așa cum aș spune că este orice femeie care poate să fie mamă, soție și femeie de carieră în același timp. Povestea ei cu diagnosticul de scleroză multiplă a început în 2021 (recent, deci), însă are ceva aparte – nu am să vă spun de pe acum despre ce este vorba, unde ar mai fi farmecul?
Alături de Enna vom încerca să descoperim, ca din fiecare poveste, de altfel, și care au fost semnele inițiale transmise de organism că ceva nu e bine ori care sunt acțiunile, obiceiurile sau poate chiar compromisurile care au putut conduce la „a da glas sclerozei multiple”. Va fi o poveste interesantă, din care sunt sigură că vom reuși fiecare să ne luăm propriile învățături, nu doar privind gestionarea unei boli cronice, ci și în ceea ce privește modul în care ne raportăm la lume și evenimente.
